Pentru o experienţă completă de navigare, te rugăm să activezi JavaScript în browserul Web.
APF_logo_final.jpg
Imi amintesc asa de bine sala mare si rece unde asteptam un verdict , dar fara nici un cuvint si foarte tacut medicul a inceput procedura de avort. Teama si confuzia imi paralizasera vointa si puterea de a mai lua o decizie in acel moment.
Au urmat multe zile si nopti nedormite fara sa maninc, fara sa dorm, fara sa vorbesc , m-am inchis in camera si pe nimeni si nimic nu mai vedeam in jurul meu. Eram coplesita de durere si intristare si nu mai doream sa traiesc .In jurul meu era o liniste de mormant. Avram atitea intrebari,nu stiam ce sa fac ,cum sa fac, unde sa ma duc , nu mai are rost sa traiesc imi spuneam pentru ca pierdusem tot . Dar un licar de lumina a aparut cind, dupa aproape doua saptamini cind am reusit sa deschid cuvintul Lui Dumnezeu pentru prima data dupa aceasta intimplare la 1Timotei 6:12.,, Lupta-te lupta cea buna a credintei, apuca viata vesnica la care ai fost chemat, si pentru care ai facut acea frumoasa marturisire inaintea multor martori”. Stiam ca harul Lui Dumnezeu este bogat si ca single Domnului Isus poate sa ma curateasca si sa-mi dea iertare, dar, eu nu ma mai puteam bucura , nu ma mai puteam ierta, nu mai puteam sa iert, si asa a continuat viata mea aproape 15 ani cu aceasta durere ascunsa , neiertare, sentimente de vinovatie, rusine , o povara de nedescris. Am inceput un curs de reabilitare si vindecare ,,Mai mult decit iertata”. Am urmat acest curs post avort ,am marturisit ceeia ce mi s-a intimplat, am discutat problema mea pe larg cu celelalte participante si cu consiliera care tinea cursul.
Acest curs m-a ajutat sa experimentez vindecare si eliberarea sufletului , m-a ajutat sa pasesc increzatoare prin viata alaturi de Domnul meu, si sa ma incred in promisiunile Lui. Deaceia recomand acest curs oricarei femei care a trecut printr-o experienta a unui avort. Doresc sa vin in ajutorul acestor femei care sunt foarte multe si chiar in bisericile noastre si traiesc cu aceasta povara ani in sir. Durerea inabusita duce intodeauna la minie si frica, deaceia sindromul post avort este cauzat de neliniste si depresii . Aceasta trauma impiedica manifestarea si trairea bucuriei mintuirii si iertarii, precum si o relatie apropiata cu Domnul si Salvatorul nostru.
RAFILA
Aş vrea să vă împărăşesc istoria mea, o istorie care mi-a adus multă durere, tristeţe şi neîmplinire în suflet.
Deşi am avut o mamă credincioasă, care m-a dus de mică la biserică, la vârsta tinereţii am ales o altă direcţie, începând să mă complac în tot felul de plăceri ale acestei lumi, decizie care mi-a adus numai dezamăgiri, regrete şi dureri.
Ceea ce doresc să vă relatez s-a întâmplat cu foarte mulţi ani în urmă. Pe acea vreme, informaţiile privitoare la consecinţele unui avort erau, practic, inexistente. Pe oricine ai fi întrebat, îţi spunea foarte convins că, în primele luni de sarcină nu există viaţă. Dar, bine-nţeles că în mod mai mult sau mai puţin conştient întrebările mele nu s-au adresat acolo unde ar fi trebuit, adică la oamenii cu frică de Dumnezeu şi cunoştinţă a Cuvântului Său, ci celor care am ştiut că îmi vor da răspunsul pe care îl doream eu. Din aceste motive, am ales să fac, încă din tinereţe, multe avorturi, fără să am vreo remuşcare sau să consider că aceste avorturi ar putea fi o crimă şi că, prin ceea ce făceam, luam viaţa unei fiinţe nevinovate şi lipsită de orice apărare.
De fapt, nu conştientizam nici faptul că îmi puneam viaţa în pericol şi nici nu mă gândeam la consecinţele care ar putea apărea.
După toate aceste avorturi am rămas sterilă, nemai putând să mai am copii deşi, atât eu cât şi soţul meu ajunsesem la punctul la care ni-i doream deja foarte mult. Am trăit mulţi ani cu această durere în suflet şi cu multe regrete, dar totul a fost în zadar şi visul nostru de a mai avea vreodată copii s-a spulberat.
Mă întristează şi astăzi gândul că, la vârsta de 70 de ani aş fi putut să fiu o mamă şi o bunică fericită, dar consecinţele păcatului şi neascultării de Dumnezeu m-au privat de această bucurie. Am fost obsedată de aceste decizii pentru mulţi ani, până când, în final, am primit iertarea lui Dumnezeu şi tristeţea mea s-a schimbat în bucurie, iar sufletul meu a primit eliberarea, pacea şi linistea inundându-mi inima şi întreaga mea fiinţă.
La vârsta de 56 de ani am conştientizat vina păcatului meu iar prin harul şi îndurarea lui Dumnezeu am fost iertată şi mântuită, primindu-L pe Domnul Isus în inima mea şi acceptând ca El să-mi conducă viaţa.
Am acceptat să-mi spun povestea mea tristă din dorinţa de a veni în sprijinul femeilor care se confruntă cu criza unei sarcini nedorite, pentru a le conştientiza de consecinţele care ar putea să apară în urma unui avort, consecinţe pe care, mai târziu, le pot regreta o viaţă întreagă.
Celor care suferiţi în tăcere şi purtaţi în inimă această durere pe care şi eu am purtat-o zeci de ani la rând, vreau să vă spun că există iertare şi eliberare din această durere. Dar poţi primi pace în inimă doar în momentul în care accepţi că avortul a fost cauza problemei tale şi doreşti şi ceri iertarea din partea lui Dumnezeu.
Bucură-te în tinereţea ta de copiii pe care Dumnezeu ţi-i dă, deoarece ei sunt o binecuvântare de la Domnul.
E.C.
Am rămas însărcinată la şapte luni de la căsătorie. Atât eu, cât şi soţul ne-am bucurat mult la gândul că vom avea un copil, dar mama soţului meu, când a auzit că urmează să fiu mamă, a făcut tot efortul de a ne încuraja” să scăpăm” de acest copil deoarece, spunea ea - Este prea repede să avem copii”. Aşa că, mi-a recomandat să-mi fac o băutură care mi-ar provoca un avort. Am făcut lucrul acela şi, din acel moment au apărut complicaţiile, deoarece sănătatea mea a fost compromisă. Am dus până la şapte luni sarcina, când am pierduto, fiind doar un copil mort, dat în putrefacţie. În ceea ce mă privea, medicii au făcut eforturi mari pentru a mă ţine în viaţă, alimentată fiind în tot acest timp printr-un tub de oxigen. Mi s-a spus că nu voi mai putea avea copii, motiv pentru care am hotărât, împreună cu soţul meu, să fac un tratament, după care am rămas din nou însărcinată, având o sarcină dezvoltată normal. După naşterea copilului, soţul nu a mai fost de acord să mai avem copii şi, din acel moment a început calvarul meu. Tot la 5-6 luni făceam câte o întrerupere de sarcină, până când medicii mi-au spus că voi muri dacă voi mai continua aşa. Nu conştientizam deloc faptul că era un păcat să fac avort. La vârsta când băiatul meu avea opt ani, am rămas din nou însărcinată. Când mi-am dat seama de acest fapt, eram deja în luna a treia şi planul era să plec în alt oraş unde voiam să fac din nou o întrerupere de sarcină. Dar într-o noapte am avut un vis : Se făcea că urcam o scară spre cer. După mine fugea un bărbat îmbrăcat într-un costum negru cu o pălărie neagră şi un baston în mână şi care îmi striga : ,,Stai că te prind şi dacă te prind, te voi lua cu mine ”. M-am zbătut foarte mult până să ajung la capătul scării, în strigătul unei vecine, care-mi striga să fug să nu mă prindă acea persoană. La capătul scării am ajuns pe un câmp plin cu verdeaţă şi flori multicolore..
Picată jos de oboseală, cu inima bătându-mi de parcă dădea să îmi iasă afară din piept, am văzut din nou acea persoană îmbrăcată în negru şi care stătea în faţa mea, spunându-mi următoarele cuvinte : ,,Te vezi cum arăţi? Eşti toată plină de buboaie ; dacă vei mai face o întrerupere de sarcină vei fi a mea !”, şi a dispărut.
M-am ridicat foarte fericită de jos, alergând spre casă.
Acesta a fost visul meu. Dimineaţa i-am împărtăşit soţului meu visul, spunându-i că nu voi mai face nici o întrerupere de sarcină.
După aproape patru luni am ajuns din nou la spital, născând o fetiţă prematură care avea doar 1,300 kg.
Vreau să vă spun că deşi nu am experimentat până atunci dragostea lui Dumnezeu, mi-am dat seama că El a fost cu mine şi m-a iubit, oferindu-mi şansa unui nou început cu El.
Mulţi ani am fost victima acestui păcat, în urma căruia am primit iertare şi eliberare şi sunt conştientă că Dumnezeu mi-a dat această şansă, aşa cum este scris în Isaia 43:25 : ,,Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele tale”.
Acum sunt fericită cu adevărat şi sunt mântuită, deoarece Îl am pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor şi am siguranţa că odată voi fi cu El în cer.
M. A.
© Copyright 2011 APF. All rights reserved